De nimic n’ar fi nou ci doar ce-a fost’nainte
Cum să se lase creierele păcălite
La născocit într’una irosindu-şi minte
Repetând fără rost tiparele’nvechite?
Memoria curioasă atunci de-ar scotoci
Tot ce-i rămas înscris din mii de ani ai vieţii
Chipul tău drag şi în alte feţe l-ar găsi
Prin vers încins cândva cu jarul tinereţii.
Şi-astfel lumile vechi ar putea ca să spună
Că perfecţiunea ce-a sculptat-o soarta’n tine
Nu s’a schimbat prin ani, că-i mai rea sau mai bună
Ca altele-adorate’n trecut de mulţime.
Dar eu cu chipu-ţi sclipind în strălucit decor
Pot oare lua în seamă gajul credinţei lor?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Ai citit sonetele lui Vasile Voiculescu? DAca nu, le poti lua de aici: http://www.resurse-ortodoxe.ro/biblioteca/literatura/V/Voiculescu,%20Vasile/Ultimele%20sonete%20inchipuite%20ale%20lui%20Shakespeare,%20in%20traducere%20imaginara%20de%20Vasile%20Voiculescu.zip
Trimiteți un comentariu