twilight

What is this I'm feeling?Is it sadness?Is it love?Is it pitty?Is it hunger?It's hunger!
Twilight,cartea si filmul care vor aparea vinerea asta,desi imi lasa(ambele....nu in aceasi masura) o senzatie neplacuta,si de care sper ca o sa scap curand,de arsura in stomac,sunt o imensa prostie.Imensa imensa imens de teribila prostie.Incredibil de epica si captivanta,seria lui stephenie meyer te tine cu sufletul la gura si iti consuma oribil de multe calorii.SOC!
Totusi,cand termini de citit cartea,te lasa deprimat oarecum,nu imediat,ci dupa ce apuca sa se aseze,dupa ce in capul tau exista creaturi mitologice si iubiri a la grec.Niciodata nu mi s-a intamplat sa imi provoace vreo carte o reactie fiziologica atat de intensa.La un moment dat,in ora de filozofie,am crezut ca smulg tablia bancii.Imi pocnea pulsul in urechi dureros si imi surprindeam mereu muschii fetei contractati.De unde atatia nervi?Twilight!!!!!!
A fost o experienta ingrozitoare,nu citirea cartii,ci supravietuirea in lumea reala dupa ce am citit cartea.
Oare din ce cauza?
In primul rand,e o poveste despre obsesii(la fel ca north and south bbc) si genul asta de povesti te consuma fizic si psihic,te implica atat de puternic(ma rog,pe mine ma implica,pe mine a consuma) incat dupa ce am terminat de vazut sau citit,nu mai am energie suficienta ca sa fiu eu insami.Pur si simplu echilibru.
In al doilea rand,m-a captivat incredibil de tare,cum nu mi s-a mai intamplat,si a trebuit sa ies din universul perfect imaginar ca sa intru inapoi in viata mea mediocra si inerta...
Subunitate:oare de ce m-a captivat atat de tare:
a-poveste de dragoste
b-personaj principal perfect-reading this book may lead to crushes on fictional characters
c-noutatea ideii,unde mai intalnesti asa ceva?
d-as scrie si d,dar mi-e teama ca o sa citesti TU,da,TU,TITUS,singura persoana in viata care imi citeste ocazional bloggul,slava Domnului ca esti singurul.
Deci 1:consum de energie
2:dureros de ireal
Ma intreb cum as putea sa fac o paralela intre "zvacnirea" mea si "zvacnirea" din ullyse.Esential e tot acelasi lucru,chiar daca a mea e mai mult indusa artificial,mai prostuta,mai legata de adolescenta.In fond e acelasi lucru si se manifesta la fel si mi-e teama ca ma pierd desi,sau poate tocmai pentru ca,senzatia ma bucura.
Cum se poate asta intelege?
Exista cateva metode practice ptr usurarea "zvacnirii" cum o numesc eu(desi,poate,denumirea asta are sens doar pentru mine ptr ca in mine are o adevarata istorie.......zvacnire a inimii mele...)si sunt urmatoarele:
1:sport
2:filozofie si contradictie
3:scrie ce te doare pe o foaie de hartie si arde-o
4:autocontrol-decide cine vrei sa fii si cum vrei sa te raportezi la cucu bau
5:RUGACIUNE
Culmea culmilor Titus,e ca ai crezut ca eu ma refer la un pacat,o patima,o tragere cumva,si eu vorbeam despre plictiseala.